Gata. Am vopsit ouăle. Arată atât de profesionist, o să vi le arăt de aproape :)) dar măcar se vede de la o poștă distanță că e mână de copil. Ghiciți care e al lui Radu:))
Da, acela pe care scrie Radu este, ca să nu fie niciun dubiu. Este oul cu care Radu speră mâine să câștige cursa ouălor. Și mâine e ceva mai ușor, nu are decât 3 competitori. Adică nu e ca atunci, într-un an trecut când oul lui, ales cu grijă a spart zeci de ouă, ca apoi să-și găsească sfârșitul ca un prost. De ou, vorbesc, evident :)) Am rememorat și cu Radu povestea mie mi s-a părut în continuare amuzant, lui nu prea.
Știți când eram copii și în dimineața de Paști ne alegeam cu grijă mare un OU, cu speranța și dorința aprinsă că le va sparge pe toate celelalte?
Și eram așa bucuroși cu cât oul nostru rămânea în cursă cât mai mult timp?
Eeeeeei, anul trecut de Paști, Radu a găsit oul ĂLA.
Albastru, un pic tuguiat, nu promitea foarte multe. Adică eu nu l-aș fi ales. Dar na, fiecare știe ce-i mai bine pentru el.
Prima tură.
Hristos a înviat/ Adevărat a înviat cu părinții. Oul albastru a ieșit învingător.
Tura 2 frații și bunicii. Oul albastru iese învingător. Mă bucuram și eu pentru fericirea lui.
Urmează tura trei. Învinge verișorii.
Și-l pune la loc ferit.Pentru că îl consideră foarte norocos. Și e mândru tare de ce ou și-a ales
Urmează după vreo oră runda 4- unchii și mătușile. Spulberă tot.
Deja faceam glume să -l numim “INVINCIBILUL”
Radu mustacea de bucurie și era foarte încrezător în următoarele runde cu musafirii.
Era mândru de oul ales de el.
Îi schimbă locul, îl pupă, îl descântă.
Ne spune cât de deștept este el că știe să aleagă un ou.
Și-n timp ce-i lăudam calitățile de alegător de ouă, se hotărăște să-i mai schimbe încă o dată locul.
Se duce să-l pună undeva și mai ferit să nu atenteze Tudor sau alti invidiosi la el.
Decide să-l depoziteze în sufrageria bunicilor, pe masa mare, pe un platou separat. Că era oricum un ou cam cu nasul pe sus.
Zis și făcut. Se duce, ia oul din bucătărie și……
Se împiedică de prag.
Și-n timp ce-l văd plonjand nu pot să nu mă gândesc decât la OU.
Să scape neatins micul invincibil. Cred că in momentele alea am zis și ‘Tatal nostru’ in speranță unui miracol.
Aterizează Radu în palme. Într-una dintre palme se afla oul campion.
Z d r o b i t.
Spart până în măduva oaselor. Deja i se vede gălbenușul de la o poștă.
Mi s-a părut ca în filmele cu prosti…să găsești un ou care să spargă toate ouale, apoi sa te impiedici de un prag și să faci terci oul campion.
Anca Arau
Leave a Comment