Orice extremă dezechilibrează și orice dezechilibru afectează

Zilele trecute am văzut această postare, scrisă de sora mea, respectiv mama verișoarei băieților, de care mai povestesc și eu aici.

Verișoară care e pasionată de regine, palate, prinți, ”planuri regale” și mai ales de balet.

Sora mea, care e medic (endocrinolog) și când în când mai scrie scurte postări pe facebook, despre subiecte medicale, din zona aceasta de endocrinologie.

Așa, și cum la ei în familie toată ziua se vizionează spectacolele de balet, zilele trecute scria ea  ”De ce nu au balerinele sâni”, respectiv (redau acea postare)

Sportivele de performanță, în special cele care fac sporturi de anduranță, dezvoltă ceea ce se numește „amenoree hipotalamică”.

Ele fac așa de mult sport încât ajung să aibă o balanță energetică negativă.

Astfel, țesutul lor adipos scade enorm de mult, iar lucrul acesta este semnalizat la nivelul creierului de către un hormon, numit leptină, care transmite următorul mesaj:

în momentul acesta, rezervele calorice scăzute nu ne permit să ducem la capăt o sarcină, care este foarte consumptivă”.

Creierul înțelege imediat mesajul și ia măsurile necesare pentru a împiedica sarcina, care ar fi periculoasă și pentru mamă și pentru făt, și oprește temporar buna funcționare a ovarelor, inclusiv și menstrele.

Este o măsură adaptativă a corpului de a sacrifica funcția reproductivă atunci când condițiile nu permit buna ei desfășurare.

Astfel, pe lângă nivelul scăzut de țesut gras și prezumtiva predispoziție genetică spre un aspect filiform, balerinele profesioniste – care își încep formarea încă din copilărie – au în general un al treilea motiv, mult mai important, din cauza căruia nu își dezvoltă caracterele sexuale secundare, inclusiv sânii, la potențialul obișnuit: nivelul scăzut de estrogeni din sânge. 

Mi s-a părut interesant.

Și ceea ce zic că ar trebui să ținem mereu minte este cum orice extremă dezechilibrează. Și orice dezechilbru afectează. O funcție a corpului, starea fizică, psihică, armonia din familia,  viața în general.

Desigur că, în cazul unui sport de performanță este un preț pe care îl plătim, nu avem altfel cum să obținem performanța dacă am fi echilibrați.

Daaaar, pentru oamenii de rând, în toate aspectele vieții, echilibrul va fi întotdeauna mai bun decât extremele. Și orice am face și-n orice moment al vieții, ar trebui să căutăm să ne echilibrăm.  De la sport, la  citit, alimentație, somn, sex, joacă, plimbări, muncă, orice, orice.

Oricâte de bune și sănătoase ne sunt intențiile, extremismul dăunează grav sănătății. Și exemple sunt multe. Și diverse. Și le știe și le trăiește toată lumea.

De la natural ”no-matter-what”, că e naștere, alăptat, alimentația copilului, alimentația noastră până la extremism mai e un pas.

Și după ce ai urcat sus-sus urcușul extremist, tare grea e coborârea. Și toate alegerile astea cele mai sănătoase, dacă merg într-o extremă, dezechilibrează. Armonia din familie, somnul, bucuria, deci ajung să afecteze clar sănătatea, fie ea și doar cea mentală.

Pentru că orice extremă dezechilibrează. Și orice dezechilibru, afectează.

Aaaa, și ca să dau un exemplu din perioada acesta, uitați toată nebunia asta cu discriminarea ori rasismul.

Adică, tocmai de frica de a nu fi corecți, de a nu discrimina, de a aplica tratamente egale, lucrurile s-au dus într-o extremă și auzi inepții cum că ”Aripile vântului” este scos din grila HBO ori că L’Oreal renunță la a promova efectul de luminare al cremelor lor cu textul ”efectde albire” și câte și mai câte exemple din zona asta.

Asta nu înseamnă ”șanse egale” ci ”prostie nemărginită” Pentru că lucrurile au mers într-o extremă, iar orice extremă dezechilibrează și orice dezechilibru afectează.

Copiii de top, cu performanțe academice extraordinare, oamenii mereu cei mai buni și absolut remarcabili, care la un moment dat clachează și toată lumea se întreabă cum e posibil. Păi este, dacă le-a lipsit echilibrul, oricare ar fi fost acela pentru ei. Viața socială, petrecerile,  cititul, plimbările, eșecurile, familia, dezamăgirile, notele proaste:D

Despre parentingul de la o extremă la alta, am scris mai demult, așa că nu mai reiau subiectul

Deci, cum ar veni, haideți să căutăm echilibrul în tot ce facem. Vom avea numai de câștigat.

 

Sursa foto: Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 387 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Mulțumesc și mulțumesc