Glasul unui frate nou va fi în câțiva ani ca un ecou

Dar mie nu mi-e foame! zice fratele cel mare. Pe care să spunem că-l cheamă Radu.

Imediat cum termină de rostit acest ”nu mi-e foomee”, se aude ca un ecou:

Dar mie nu mi-e foame! repetă și fratele mai mic. Pe el să spunem că-l cheamă Tudor.

Păi doar ce ai zis că ți-e foame, Tudor, intervine în discuție și mama.

De fapt mie mi-e foame, se răzgândește Radu.

De fapt și mie mi-e foame, adaugă Tudor.

La noi în casă e mereu amplasată o scenă imaginară, în care 2 actori cu rol principal amândoi interpretează un act ori un spectacol de operetă pe mai multe multe voi.

Vocea 1 ceva mai fermă și mai groasă, dublată imediat de Vocea 2, ca un ecou, numai că ceva mai pițigăiată și mai alintată.

A, nu, nu, nu-mi pun fesul! spuse ferm și grav Vocea 1.

Imediat se aude și ecoul

A, nu, nu, nu-mi pun fesul nici eu! se aude și Vocea 2- ceva mai pițigăiată și alintată după cum spuneam.

Mmmm, ba da, eu m-am răzgândit, mi-l pun!

Și eu mi-l pun!

Tudoooor, dar nu mai zice tot timpul ca mine!!

Azi așa, mâine așa, mai un ecou, mai e repetiție, mai o imitație.

De curând, Radu care răsfoia o enciclopedie despre păsări și animale, vine serios la Tudor.

Uite, Tudor ăsta ești tu!

Ce? De ce?

Pentru că tu tot timpul repeți ce zic eu!

Ba tu repeți ce zic eu!

Ecoul, tot ecou!

Glasul unui frate noi devine în câțiva ani ca un ecooooou. oooou. ooou. oou. ou.

Sursa foto: Photo by Edward Cisneros on Unsplash