Sfaturile nesolicitate, aceste reproșuri voalate…

Sfaturile nesolicitate, irită, nu ajută, DELOC, zic eu! Să vedeți de ce!

Mai devreme la masă, la o terasa din centrul stațiunii unde suntem, Radu își mânca liniștit ciorba, Tudor trecea de pe un scaun pe altul, mai sorbea din limonadă, noi amândoi, ne luptam cu un pahar cu bere. Deși modul ”atenție distributivă” era activat la amândoi părinții, Tudor alunecă cu un picior în afara scaunului, plânge, cum plânge de câteva ori pe zi, nimic de îngrijorat, îl iau în brațe, relaxată, neacordând importanță mai mare decât era cazul acestei întâmplări banale.

Nimic de îngijorat pentru noi, cod roșu de îngrijorare pentru cei 3 bărbați (!!) de la masă vecină.

Suflați-i în față, că se îneacă!

Se îneacă cu ce?

Așa se face!

Nimic din mimica mea nu spunea că aș fi disperată să primesc vreun sfat, ce să fac cu copilul meu. Dacă îmi amintesc bine, în timp ce primeam precipitat acest sfat, sorbeam din paharul de bere. Vă dați seama, că dacă aș fi fost măcar 1% îngrijorată pentru copilul meu, nu-mi stătea gândul la băut bere, relaxat așa.

Iar un sfat nesolicitat, nu numai că nu ajută, dar chiar irită. Persoana care îl oferă sunt convinsă ca are cele mai bune intenții, dar adesea, sfaturile nesolicitate sună a reproș. Și nu numai că așa sună, chiar sunt de fapt reproșuri.

!CONCLUZIE! Adică în timp ce cuvintele spuse sunt: ”suflați-i în față, că se-neacă”, tonul și faptul că este un sfat nesolicitat, te fac să te gândești că în mintea domnului respectiv ”sfatul” suna așa: ”ia uite-o și pe vaca asta, cum stă cu berea în față în timp ce copilul era să-și spargă capul”

Similar, aud sfaturi nesolicitate peste tot și încă n-am găsit o mămică care să le aprecieze. Până să ajungi în parc, ai primit vreo 3 sfaturi nesolicitate și asta în zi de sărbătoare, când e mai puțină lume pe stradă.

Trageți-i căciulița pe urechi, că e vânt!

Da’ nu i-o fi cald maică, de plânge?

Cred că i-e foame de nu stă! Sau sete, că e cald rău!

Ooo, dar așa băiat mare și stai în cărut. Puneți-l pe jos!

!CONCLUZIE! Da, imediat, să trăiți, acum execut! Cum ar veni, io, mă-sa, adică ființa aia care-l cunoaște cel mai bine, nu știu de ce plânge copilul meu, cum să-l îmbrac, cu ce să-l transport, dacă îi este foame sau sete și aștepam să-mi spună alții în drum spre parc.

Și iar constat că de fapt toți acești oameni care ”mă învață de bine” nu-mi oferă sfaturi, ci repsoșuri- că nu e îmbracat conform condițiilor meteo, că nu este hidtratat sau hrănit corespunzător, că nu folosesc mijlocul de locomoție potrivit pentru vârsta lui.

Indiferent, că se impune sau nu un sfat, eu zic că el este oferit degeaba dacă mama respectivă nu l-a solicitat!

Un sfat nesolicitat irită, nicidecum, nu este de ajutor. Pentru a accepta un sfat, și a-l lua în seamă de fapt, în primul rând trebuie să-l ceri!

Altfel, chiar dacă asculți politicos, din start, nu ești dispus să-l pui în aplicare.

Aceeși situație este și cu mămicile informate (în sensul foarte bun al cuvântului), care din dorința de a ajuta și alte mămici au un ton dur, care abundă de repoșuri și lipsă de înțelegere și empatie.

Să iau un exemplu, simplu și fooooarte întâlnit. Mămicile informate știu că este indicat să-ți porți copilul în sistem ergonomic (din material moale, de unde și denumirea ssc- soft structured carrier, piciorușele bebelușului să fie în formă de M, respectiv poziția broscuță, bebelușul trebuie să stea tot timpul cu fața la purtător etc). Cu toate acestea și din diferite motive, multe mămici își poartă copilul în sisteme ne-ergonomice, adică cele tip chilot, cele mai întâlnite fiind cele de la chico etc, cu spatele întărit.

Buuun, și multe mame informate aleg să-i atragă atenția mamei asupra modului nesănătos în care-și poartă copilul.

Dar adesea, după tonul de revoltă și atitudinea cu care pornesc discuția par că ar gândi că respectivă mamă își supune copilul, prin prisma acestui gest ”inconștient”, unui chin de nesuportat + o coloană vertebrală distrusă pe vecie, șolduri dislocate și alte nenorociri de astea.

Când este dovedit că vorba dulce mult aduce și sfatul (care, apropo, e nesolicitat) ar trebui, ca să aibă ceva șanse de trecere să sune așa:

Ce frumos că ați ales să vă purtați copilul! Cred că este cel mai fericit acolo, în brațe la mama lui! Și e și mai comod, cred cu un sistem de purtare, vă deplasați ușor și-n spațiile înguste, îl simtiți aproape, aveți mâinile libere. Dar dacă-mi permiteți, să știți că aceste sisteme tip chilot, cu spatele întărit nu sunt cele mai indicate pentru bebeluș, forțindu-i coloana să stea dreaptă. Dacă doriți, vă pot recomanda să intrați pe un grup specializat pe acest subiect, pentru mai multe păreri avizate și sfaturi de la specialiști.

Eu zic că-s mai multe șanse de a accepta acest sfat, spus așa, în loc de a fi spus așa cum am asistat eu nu de mult. Tot în parc:)

Doaaaamnăăă, aruncați sistemul ăsta! Nu vedeți că-l chinuiți! Dumneavoastră v-ar plăcea să fiți atârnată de chiloți 2 ore? Vă mai mirați că plânge, copilul!

!CONCLUZIE! Rezultatul, după acest sfat nesolicitat, spus așa? Mămica respectivă nici nu a încetinit să asculte ce avea de zis doamna cu sfatul, i-a dat cu ignore total. Pentru că ea nu l-a perceput ca fiind un sfat, ci un mare reproș, că nu-și poartă copilul sănătos. Iar, atunci când ieși în parc, numai de reproșuri de la alte mame nu ai chef. Mă rog, nu prea ai chef de sfaturi nesolicitate, oriunde te-ai afla:)

Nu e vorba ca sfaturile primite de la străini, la nivel teoretic nu sunt bune, numai că atât timp când nu sunt solicitate, și mai sunt spuse și pe un ton pițigăiat, plin de emoție și de milă excesivă pentru copilul cu/fără fes în cap, cu suzetă în gură, în cărucior sau purtat în sistem necorespunzător, care molfăie pufuleți la 5 luni sau mănâncă pasat la 3 ani, vor fi ignorate. Dar înaine de a fi ignorate, pentru scurt timp vor mâhni și vor supăra, căci, hai să fim serioși nimănui nu-i plac reproșurile primite de la stăini.

Pentru a accepta să faci lucrurile altfel decât o faci în momentul de față, trebuie să ai încredere în cel care îți oferă sfatul: ia un străin care întră în vorbă cu tine doar ca să îi spună copilului tău (dar cu ochii la tine, plini de reproș):

vaaaai, băiețel mare și își suge degetul! scoate-l, maică din gură că-i câh, câh!

nu-ți oferă prea multă încredere, nu?

Și vă zic, de la sfaturile astea nesolicitate, multe mame au ajuns să se uite-n calendar, nu pe prognoza meteo, când ies afară. Dacă-i februarie, dar 15 grade, afară și scoți copilul fără căciulă, o faci pe propria răspundere, nu te mai scapă nimeni și nimic din gura străzii:))

Așa că eu închei cu aceeași idee a mea: că lumea ar fi un loc mai bun, dacă ne-am pune mai des în locului celui ”pus la colț”, prin sfaturile pe care le oferim! Dacă în loc să criticăm, întâi apreciem! Dacă am ține cont că ”vorba dulce mult aduce!” și mai ales de clascicul ”ce ție nu-ți place, altuia nu face!”

Sursa foto: arhiva personală (Tudor mic care nu are nicio treabă cu Tudor mare:)

Dacă sunteți de părere că această informație folosește și altora..Sharing is caring, desigur!