Un clipit de ochi, numărat în ani

Am clipit o dată, am respirat jumătate, am zâmbit de două ori și m-am trezit, sâmbătă, ținând în brațe un copil de 2 ani.

Matematic și statistic vorbind, au trecut 731 de zile de privit și contemplat copil mic.  Am avut la dispoziție 17544 ore de mirosit creștet de copil mic. Și mai departe, continuând numărătoarea 1.052.640 de minute trecătoare de umplut cu veșnicii, mereu. 

Peste 60 de milioane de respirații și clipiri de ochi. Ale mele, ale noastre, ale lui.

Eu știu despre mine că nu m-am priceput niciodată la negocieri și târguieli. Cumpăr scump și vând ieftin, dintotdeauna. Nu m-am priceput să mă descurc mai bine nici în dialogul cu timpul. Am plătit în ani, mi s-au dat mai mult de 60 de milioane de secunde dar zecile astea de milioane au durat fix cât un fluturat scurt de gene.

Am plătit în ani și am risipit într-o clipă…..eu i-am zis vremii să stea-n loc…

Ești atât de mare, Tudor! Știi cât de mare te-ai făcut azi?

Știe. Și e și el mândru de el. Și s-a dus, glonț la sertarul cu dulciuri al lui Radu și a venit cu o pungă de jeleuri colorate, aruncându-mi în față: ”maaai, maaai!

A auzit atât de des de la mine că aceste dulciuri sunt pentru copii și oameni mari. Nu a cerut nicodată să le guste sau mai degrabă nu s-a supărat când a auzit că nu poate mânca din ele, căci sunt destinate altei categorii de vârstă. Știe că sunt pentru copii mari. Dar azi, i s-a părut corect și îndreptățit să ceară și el. Pentru că de azi și el este mare.

Fericire! recunoștință! liniște! Iubire! Și restul până la 100% ….nostalgie! Așa a fost ziua lui de 2 ani.

Radu se apropie de 6 ani și niciodată, nici la 1 an, nici la 2, nici la 5 nu mi s-a făcut dor de el bebeluș. Niciodată, pentru că la Radu știam de când s-a născut că va mai urma un bebeluș în familie. N-aveam timp de nostalgii. Nostalgia noastră este însuși, Tudor.

Dar dorul de copilul mic mă atinge când frunzăresc poze în care Radu este mai mic decât este Tudor acum, iar dacă de Radu mic nu mi s-a făcut dor niciodată în primii 4 ani, de Tudor, cel de câteva luni mi se face dor în fiecare zi, deși, acum are doar 2 ani.

Are doar 2 ani și ani înainte de pocit cuvinte!

Are degețele groase! 

Miroase a lapte!

El este bebelușul nostru și l-aș ține așa, pe loc, aici, acum, câtiva ani, cel puțin. Până ne săturăm de privit și simțit degețele groase, de sorbit cuvinte pocite, de mirosit creștet de bebeluș, de legănat, de contemplat copil mic!

Și la 2 ani ai lui i-am spus iar de ce nu a primit și el ce a primit Radu. De ce nu l-am tratat egal.

Dragă Tudor de 2 ani,

Tu nu ai avut toate hainele noi, special alese pentru tine, și multe dintre jucăriile tale erau deja rulate, dar ai avut un partener de joacă încă din prima zi. Fratele tău, mai mare, nu!

Tu nu ne-ai avut, pe noi, părinții tăi, doar pentru tine, niciodată! Dar ție îți este ușor și firesc așa, căci nu poți pierde ceva ce nu ai avut niciodată. Fratele tău, în schimb a avut și a pierdut exclusivitatea noastră! Dar amândoi ați câștigat un prieten pe viață!

Tu nu ai foldere de poze, ordonate: prima zi, a doua zi, prima săptămână, prima luna, primul an. Dar amintirile cu tine au fost mai vesele, mai vii, mai firești și mai naturale!

Primul mama, primii pași, primele gângureli nu au stârnit un val nemărginit de entuziasm, dar primul sărut și prima mâna întinsă fratele tău, da! Și crede-mă, asta e de un milion de ori, mai important!

Pe tine nu te-am învățat părțile corpului omenesc, la 10 luni, ca să-mi demonstrez mie că am un copil deștept. Dar te-am întrebat, așa într-o doară, la 15 luni și am văzut că știi și unde-i gura și unde-i nasul, ceafa, limba sau genunchiul.  Cumva te-ai descurcat!

Programul tău a fost sfânt! Pentru că acum știu, că tu ai nevoie de liniște, somn, mâncare și multă rutină. Ai tot timpul din lume să vizitezi cafenele, cabane la munte, să te plimbi cu avionul sau te dai în carusel. Și ai crescut atât de ușor! Atât de liniștit! Atât de vesel! La fel de energic, dar mult mai odihnit!

La tine am făcut toate lucrurile în tihnă! Nu mi-am dorit mereu să fii mai mare! Nu am fost nerăbdătoare să mergi, nici să te dai cu bicicleta! Nici să mănânci diversificat, nici să renunți la suzetă!

Dragă Tudor de 2 ani, tu ești cel câștigat, tu vei trăi tot timpul în prezent, pe fratele tău mai mare îl trimitem des în viitor.

Opriți timpul, vă rog, până mă satur de privit și simțit degețele groase, de sorbit cuvinte pocite, de mirosit creștet de bebeluș, de legănat ȘI de contemplat copil mic!

About the Author

Anca Arau
Author with 91 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Despre mine&blog