Inspiram adânc și cu ultimele puteri chemam liftul. Să ne ducă odată acasă, după această zi infernală.
Deschideam ușa, ”moarte” de oboseală și sleite de puteri, intram în casă, aruncăm geanta și pantofii cum și pe unde apucam și ne tolăneam pe canapea unde rămâneam nemișcate o ora.
O oră-n care priveam în van (sau tavan), butonam telefonul sau schimbam frenetic programele tv doar ca să constatăm că nici în seara asta nu-i nimic la televizor.
Și rămâneam așa cu privirea pierdută aiurea-n televizor o oră, cel puțin. De oboseală. De lene. De ne-chef.
Apoi ne târam până la bucătărie unde mâncam 2 roșii și o felie de cașcaval. Că eram prea obosite să gătim.
Ne turnam un pahar de vin, îl beam și lăsăm paharul nespălat până vineri. Pentru că eram muuult prea obosite.
Ne întorceam din nou pe canapeaua din living, numai că de data asta ne trăgeam strategic și un scaun, să ne întindem și picioarele, că pfoaaaai, ce zi obositoare.
Telefon, televizor și într-un final un duș rapid și aia a fost ziua. Oboseală, lene, ne-chef.
Ei, și apoi vin copiii.
Care te învață că limitele nu-s deloc alea care credeai tu.
Și înainte de paharul de vin, acum nu te mai urnești cu greu de pe canapea, din simplu motiv că nu ai apucat încă să te așezi.
Înainte de copii, nu erai în stare să speli paharul de vin, de oboseală, de lene, ne-chef, acum aspiri în fiecare seara.
Și partea și mai amuzantă este că știi că asta-i partea cea mai ușoară din seara respectivă.
După asta, urmează joaca, temele, alergatul prin casă, pusul mesei, strânsul mesei, spălatul și culcatul lor. Și poate pare așa o înșiruire simplă dar doar pare :))
Și apoi, când seara-i aproape gata și copilul aproape adormit și parcă te și visezi cu paharul ăla de vin în mână, copilul mic începe să jelească cu lacrimi de crocodil doar pentru că i-am spus că nu ne cumpărăm un Lamborghini (adevărat), așa cum a propus el.
Și reiei pașii de mai sus. Dar măcar acum, nu te mai plângi că iar nu-i nimic interesant la televizor.
💡 Și stați așa că după ce termin cu seara, vreau să vă întreb dacă vă mai amintiți cum, înainte de copii, ne plângeam dimineața că nu reușim să ne trezim, că nu auzim alarma care suna cu noaptea-n cap la 8am iar weekendul e prea scurt, nu reușim să ne revenim din oboseala acumulată toaaaată săptămâna de mers la muncă și…atât.
Eeeei, și după copii, se rezolvă și această problemă.
Nu mai ai nevoie niciodată de alarmă.
În zilele în care ai noroc și copiii dorm mai mult ,ești în picioare de-abia la ora 5.48 iar weekend-urile, ooohhh weekend-urile, o relaxare, nu ca înainte, când de oboseală, lene și ne-chef nu mai reușeam să mai ridicam de pe canapea.
Nu m-aș ridica nici acum dar parcă nu poți să stai chiar așa relaxat și liniștit când copilul cel mic îl fugărește pe cel mare cu foarfeca-n mână. Și nici obosit parcă nu-ți mai vine să fii :))
Deci, pe scurt, doamnelor și domnilor, dacă auziți pe cineva că se plânge de oboseală și lene și ne-chef, spuneți-le să facă un copil. Îți trece brusc și oboseala și lenea și ne-cheful.
Soluție ga-ran-ta-tă și testată. De 2 ori, ca să fiu sigură :))
Anca Arau
2 Comments