Drumul până la burgerul perfect e pavat cu lacrimi. Și nu ale bucătarului:)))

Până să ajung la burgerul de ieri, amintesc de micii de joi. La cuptor, pe gril, ca de atâtea ori. Numai că, ne-am tot perindat pe ușa de la bucătărie, în timp ce mergea cuptorul, și……oh, well. Ne-am spălat pe cap toți. Am lăsat geamurile deschise, șters foarte bine tot, pe jos, pe sus, în stânga, în dreapta, folosit uleiurile de aromaterapie, aplicat strat triplu de cremă după duș….nah, merită, că doar am gătit 10 mici. 2 și jumătate de persoană, cum ar veni.

Gata, nu mai facem în casă mici. Adică ori afară, când nu plouă, ori comandăm! spuse soțul meu, seara.

Joi.

Vineri a fost ceva mai bine, se aerisise. Am mai spălat pe jos de mai multe ori și șters mobilă, ca să se împrospăteze aerul.

Eeeeei, dar cine mâncase 2 mici, cu zile înainte? Cine?

Vine sâmbătă. Aer curat de weekend. Cât de cât impecabil și-n casă.

Ce să mâncam azi? întreabă P.

A, burgeri, răspunde Radu, fac eu.

Se uită pe geam. Plouă. Nu poate fi vorba să aprindem grătarul. Se uită la mine. Un pic speriat, mai mult resemnat. Soțul, nu copilul.

Păi hai să comandăm. Sunt atâtea locuri….adică, de ce să facem? își încearcă și el norocul.

Ce-ai? Să comandăm, auzi!

Plecăm la cumpărături eu cu Radu, că ”vin neapărat cu tine, că nu știu, ție nu îți place să dai banii, am observat eu, și uiți mereu să iei, că zici: a lasă că avem de asta, eeeh, și dacă scrie în rețetă, ce, nu punem….lasă că vin eu”

A, o plăcere, așa relaxant a fost la cumpărături, o bucurie de copil

Buuun.

Carne vită, brânză topită, salată- relativ ușor, a studiat un pic, dar hai că a fost decent.

Chifle- a avut încredere în mine să mă lase să mă îndepărtez și să mă duc singură să iau 4 chifle, cât el studiaza rețeta de maioneză.

Ceeee? Maioneză pentru ce?

Oare, pentru ce, mami? Pentru sos.

Păi nu cumpărăm sos?

Doaaamnee, se face sosul, cum să cumperi?

Adăugăm în coș și 5 cepe că rețeta de burger este cu ceapă caramelizată. O să aflu mai târziu ce înseamnă asta.

Următoarele pe listă- condimentele. Ceapă granulată și usturoi granulat.

Căutăm, nu găsim.

Păi putem să facem fără, că nu e ca și cum…

Exact ce ziceam, dacă veneai singură, normal că te întorceai fără ceapă și usturoi. 

Long story short, am găsit și ceapă granulată și usturoi.

Ajungem acasă, se apucă de burger.

Pregătește ingredientele. Pentru fiecare, un castron separat. Adică și pentru vârful de sare, lingurile de ulei, praful de piper șamd.

Scapă un ou pe jos. Ia alte două și face maioneză. Pare ce trebuie. Îmi propune să gust, că ”nu ne dăm așa cu părerea”. I-am spus că-l iubesc până la lună și i-aș aduce și luna de cer dacă mi-ar cere, dar să gust maioneză goală, asta chiar nu aș putea. O gustă el, consideră că mai trebuie lămâie. Dă să o stoarcă, îi alunecă storcătorul cu tot cu zeamă. În fine, termină cu maioneză pe care o amestecă cu nu știu ce ingrediente, ceva boia, sos roșii și condimentele de mai sus și face sos de burger. Bun. Ca la restaurant așa. Hai că a fost bine.

Strângem și mâncăm, nu?

Nu, trebuie să facem ceapa caramelizată. Toacă tu 5 cepe, solzișori, deci să nu-ți vină ideea să o toci la tocător. De mână trebuie.

Îmi arată el cum se face cu prima ceapa.

Doamne, ce am mai plâns împreună. Niciodată-n viața mea, nu am curățat și tocat 5 cepe mari. Și nici prin cap nu mi-ar fi trecut că pentru un burger banal, de-l găsești pe toate drumurile, e nevoie să toci 5 cepe. Ca să le faci caramelizate. Și, culmea e, că asta a fost partea ușoară. Urmează 30 minute, pe ceas, la minut și la secundă, de stat în fața aragazului și de amestescat. Când devine nu știu ce culoare ceapa, o anumită nuanța de auriu, nu așa, orice auriu, se toarnă 50 ml apă, apoi la foc mic, stăm și amestecăm.

 

Urmează carnea de vită la grătar, aici m-a considerat capabilă să duc sarcina la sfârșit cu minimă supravecghere, asamblarea burgerului, treabă de chef, nu de ajutor, 2 mașini de vase pline ochi (și avem mașina de aia mare pe 3 nivele), la fel în sarcina celor două ajutoare adulte din casă și THE BURGER.

Drumul până la burgerul de la cină a fost pavat cu lacrimi multe :))))

 

 

 

About the Author

Anca Arau
Author with 410 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

1 Comment

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives

Mulțumesc și mulțumesc