Are Tudor această vorbă, probabil auzită la desene sau nu știu: ”Promisiunea e promisiuuuneeee”. Dar spune cel puțin de 3 ori pe zi.
Și azi de dimineață, mă întreabă dacă îl iau la prânz de la grădiniță.
Păi, da, te iau eu. (Și în mintea mea gândesc, dacă nu intervine ceva, bineînțeles)
Deci, promisiunea e promisiunea, nu mai poți să te răzgândești.
Și facem tot posibilul să nu ne răzgândim. Mai bine ne încălcăm promisiunea în fața unui prieten sau depășim vreun termen limită la muncă și ne scuzăm acolo:)))
Știți, i-am promis copilului că înălțăm un turn înalt de lego, știți cum, dacă aveți copii, pentru ei promisiunea e promisiuneee :))))
Cuvântul dat are valoare de contract pentru generația aceasta de copii. Promisiunea e promisiune. Și părinții de acum, rar își mai încalcă promisiunile.
Diseară jucăm Monopoly?
Aaaa, da
Promisiunea e promisiuneee!
Și cât se mai învinovățesc părinții când nu reușesc să respecte vreo promisiune oricât de mică, și ce dezamăgire pe copil. Generația ”promisiunea e promisiune” pune mare preț pe cuvântul dat.
Vă dați seama când or avea ăștia mici drept de vot? Pfoai, pentru ei promisiunea e promisiunea, nu bulshit electoral.
Numai să nu-și respecte promisiunile, aleșii, pfoai, îmi iau popcorn, și urmăresc spectacolul.
Că la ei nu mai merge așa:
”E, am promis și eu așa să te conving să mă votezi, e ca atunci când mama ta te convingea să faci vaccinul, și îți promitea că ieșiți din casă ca să-ți cumpere cea mai mare înghețată, dar de fapt, mergeai la doctor, numai că nu știai”
Hehehe, gata s-a terminat. Generația ”promisiunea e promisiuneee” gândește cu totul altfel. Iar pentru ei, minciuna e ceva cu care nu sunt obișnuiți. Ei chiar merg la vaccin și știu asta cu o săptămână înainte. Știu că o să îi doară. Că injecția e necesară ca să le fie bine, nu e o pedeaspă că nu au fost cuminți. Iar, dacă îi minți, oh, well:
Copilul din generația ”promisiunea e promisiunea” nu mai este păcălit:
–să deschidă gură că primește miere, când de fapt este glicerină boraxată;
-să stea liniști că o să-i cumpere mama jucăria pe care o vrea, în drum spre casă, dar nu de la magazinul ăsta, nici de la celălalt, că s-a deschis un magazin nou fix lângă casă…’a, nu mai e, nu mai întoarcem acum, că am ajuns acasă’
-că dacă nu e cuminte și nu învață la școală, mama nu mai vine de la serviciu acasă;
-că dacă se mai poartă ‘așa’, îl dă la țigani;
-că mama nu pleacă nicăieri, nu, nu, chiar dacă e încălțată. Îl roagă doar să fie cuminte și să o asculte, să se ducă până pe balcon să vadă dacă trece vreun avion pe cer;
Așa că, generația promisiunea e promisiune are o toleranță extrem, dar extrem de scăzută la minciună și încălcarea cuvântului dat. Și-n curând vor fi deja mari….și…promisiunea e promisiuneeee….
Photo by Brian McGowan on Unsplash
Leave a Comment