Și când drumurile vi se vor despărți, întâlniți-vă la o bere și citiți aceste rânduri

Și amintiți-vă de acea sâmbătă după-amiază dintr-un decembrie călduros, când decupam surprizele de pe Calendarul Advent, adus de Radu de la școală. Era clasa I.

Sorbiți din berea rece și rememorați cum decupam, coloram, împachetam, citeam și aaaaa, da, deodată, tu, Tudor,  te-ai apucat să-l fugărești pe Radu cu foarfeca prin casa.

Și când ai văzut că s-a speriat și s-a încuiat în camera lui, te-ai oprit și i-ai spus senin:

Dar ce credeai că îți fac? Voiam doar să te sperii de mine! Doar nu te loveam.

Și apoi, în ziua următoare, de acum 3 decenii, când Radu ne povestea că îi trebuie neapărat, pentru a doua zi la școală, foarfecă și lipici, i-ai spus că și ție îți trebuie neapărat dar neapăraaat, foarfecă.

Dar la ce îți trebuie ție, te-a întrebat el

Îmi trebuie să tai și eu!

Păi și ce să tai tu?

Nasul tău, ai răspuns foarte sigur pe tine

 

Și dacă ați băut berea și poate comandați o pizza, că vi s-a făcut foame, aduceți-vă aminte cum, cu vreo 30 de ani în urmă, măsurăm cu ruleta și cântăream bucățile de pizza. Să fie neapărat egale. 

S-au făcut floriceeeeleeee? striga Radu de pe de pe canapea, cu ochii la aventurile lui Mr. Bean, în galeria de artă. Avea 8 ani.

Aproape, răspund eu. Le pun în 2 castroane, da?

Veeeezi să fie la fel!!! strigă și Tudor

Da, da, pun la fel!

Deci, maaaami, egal și sare-n amândouă, da?

Egal și sare-n amândouă a fost laitmotivul copilăriei voastre. Și la povești și la desert și la haine și la orice. Să fie în număr egal.

 

Și apoi, într-o zi din primăvară lui 2022, v-am întrebat unde ați vrea să mergeți la facultate.

 

Hmmm, în America a zis Radu și-n Germania, Tudor.

Păi și nu vreți la fel?

Nu, de ce să vrem la fel?

 

Mai turnați un pahar de bere rece, iar printre poveștile actuale despre provocările vieții de adult, puteți să vă aduceți aminte și ce voiați să vă faceți când veți fi mari. Mari, așa cum sunteți acum.

 

Se făcea că eram în 2016 și vă jucați cu avioanele și de-a aeroportul. Vă întreb “ce vreți să vă faceți când o să fiți mari?”, urmând, în mintea mea ca Radu să răspundă “eu aviator, Tudor însoțitor de bord”, ca de obicei.

Radu, precipitat si nervos:
Ce se face Tudor? Care toată ziua îmi fură piesele de lego și avioanele? HOȚ se face! HOOOOȚ!

Iar eu, pentru că Tudor ăsta nu mă lasă niciodată să fac nimic, ma fac LENEȘ. LE-NES!

Amuzant, nu? Merge, parcă, să o povestiți și copiilor voștri.

 

Mai aveți timp de stat la bere? Că aș mai avea povești. 

 

De cum Radu și-a luat rolul de frate mai mare foarte în serios. Se întîmpla prin 2017 și tot încearcă să te învețe una, alta pe tine, Tudor.

Și vaaai, ce se mai enerva.

Tudor încă nu avea 2 ani, iar Radu era îngrijorat că nu prea spune multe cuvinte.

Așa că și-a propus, pe principiul ”repetă după mine”, să-l învețe, măcar niște cuvinte uzuale. Și într-o zi, în mașină, începe cu repetă după mine.

Tudor, ia zi ”ma-ma”, deschide discuția Radu de 5 ani jumate.

 Ma-ma, răspunde de la cei aproape 2 ani, Tudor.

Tudor, da zi acum, scaun

-Ca

Și ați continuat așa, preț de vreo 20 de cuvinte.

baie- ba; masă-ma; frate-ti; radu-da; leu-u; pian-pa; carte-ti; joc-cu; bombă-boba; iepure-pu; banană-ba; tudor-tu

Mdaaaa, deci el nu știe să zică decât prima silabă, constată Radu ușor mâhnit.

Tudor, ia spune acum ”Bonjour”

Boonul, vine răspunsul lui Tudor…

Și atunci Radu, concluzionează:

-Haa, mami, ai văzut ce bine a zis bonjour? Mai bine îl învățăm FRANCEZA decât ROMÂNA.

 

Dar mai mult singur decât ajutat, a învățat și româna la un moment dat și Radu a trecut la alte provocări. Și de-a lungul anilor, au fost multe episoade amuzate de ”repetă după mine”

Prin 2019 ți-ai propus să-l înveți cum se numesc animalele. De fapt voiai să verifice dacă știe. Că la vârsta lui…..:)

Spune-mi, Tudor, cum se numește masculul cal?

🤷‍♂️

Ar?
🤷‍♂️
Ar-mă?
🤷‍♂️
Ar-mă-sar!

Dar femela cal?
🤷‍♂️
Ia?
🤷‍♂️
Iaaaaa….gândește-te! Iaaa..
Iaaaaa…mai-lasă-mă-în-pace.

Nu știi nimic, Tudor. Măcar repetă după mine.

 

Iar prin 2020, după masa de prânz, încă așezați la masă, fiecare cu o înghețată în mână, lui Radu i se pare momentul oportun să-l întrebe pe Tudor ”o întrebare” simplă.

Ia spune-mi, Tudor, cât fac 7+7?

1

Nu fac 1, mai mult.

2.

Mai mult de 10.

Aha, 8 fac.

Nu, nu fac 8, tu nu înțelegi că fac mai mult de 10?

19. 

Mai puțin. 

Păi am zis, 1.

Măi, tu nu înțelegi că mai mult de 10?

Numără 7 degete cu încă 7. Ce-i așa greu?

11. 

Mai mult.

13.

Mai.

16

Mai puțin. Erai foarte aproape.

18.

Nu, ce urmează după 13, că ăla e răspunsul?

12.

Doaaaaaamne!

14. 14 fac. Spune, 14!

19

Desigur că mai am povești, dar doar nu o să vorbiți doar despre atunci când erați mici. Haideți înapoi în 2050 🙂

Photo by Donovan Grabowski on Unsplash

 

About the Author

Anca Arau
Author with 427 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)

Archives