Un copil e arțăgos, celălalt e afectuos. Ce influentă are ordinea în care s-au născut asupra personalității lor?

Radu este autoritar, Tudor este blând.

Lui Radu îi smulgi greu și cu rugăminți, gesturi de afecțiune, Tudor se dezlipește greu de noi și numai dacă a găsit pe altcineva de care să se lipească, în loc.

Când ieșim din casă, Tudor vine să ne îmbrățișeze, Radu la vârsta lui ne spunea un pa-pa indiferent și neafectat din vârful canapelei.

Radu vrea să fie în centrul atenției, mai ales printre adulți, pe care îi cunoaște sau nu, Tudor e timorat în prezența necunoscuților.

Radu este arțăgos, Tudor este mieros.

Sunt diferiți, ca personalitate din ziua în care s-au născut.

Lui Radu nu i-a plăcut niciodată să fie drăgălit, Tudor toarce ca o pisicuță în brațe la noi.

Radu urăște să fie contrazis și ține cu orice preț să aibă mereu dreptate, este conștiincios și își etalează cunoștințele pentru a fi apreciat. Este competent, foarte responsabil și, cu siguranță, chiar matur pentru vârsta lui.

Buuun, deci ei sunt diferiți!

Iar psihologii s-au pus de acord că ordinea nașterii are efecte asupra personalității noastre, dar nu majore, pe alocuri chiar nesemnificative, după cum contează și mărimea familiei și diferența de vârstă dintre frați (studiile au arătat că, cu cât este mai mare primul născut, cu atât mai ușoară și facilă va fi acomodarea cu ce-al doilea, cea mai dificilă acomodare, pare-se că este în cazul unei diferențe de 2 ani).

Există, deci multă informație, pe subiect, sintetizată în diverse articole.

În ultimul secol, s-au făcut studii după studii, despre factorii care fac ca o persoană să aibă succes în anumite domenii, mai ales în cele în care este nevoie să se ia decizii sub presiune.

S-a constatat că 52% din preşedinţii SUA au fost copii singuri la părinţi sau fraţii cei mari şi că 21 din primii 23 de astronauţi NASA care au zburat pentru prima oară în spaţiu au fost de asemenea fie copii singuri la părinţi, fie primii născuţi.

Pe baza acestor date şi a altora s-a ajuns la concluzia că primul născut sau copilul singur la părinţi are un potenţial crescut de conducător, are nevoie de aprobare şi are o performanţă verbală crescută, probabil datorită faptului că petrece mai mult timp în compania adulţilor. Poate de aia vrea Radu să se facă astronaut.

Aceleași studii, spun că în general se consideră că primul născut este responsabil şi orientat spre sarcină, copilul mijlociu este flexibil, competitiv şi diplomat, ultimul născut este creativ şi are tendinţa de a nu suporta autoritatea, iar copiii singuri la părinţi prezintă trăsături ale primului şi ultimului născut. .

Radu prezintă toate semnele că ai de-a face cu copilul cel mare, privind latura amuzantă.

Mă corectează când greșesc, vorbește ca un mini-adult, la cei 5 ani ne dă sfaturi cum să-l creștem pe Tudor, se implică în creșterea fratelui lui, spunându-i ce să facă și ce nu, nu-l deranjează că-l iubim și îi acordăm atenție lui Tudor, dar o dată pe zi, se asigură, că Tudor îl iubește cel mai mult pe el și altele asemenea.

Nu știu dacă își dorește să fie iar copil unic.

Copilul cel mic este amuzant și fermecător, deficitar în auto-disciplină, ușor rebel și creativ. Psihologii spun că primul născut va fi mai bun la școală, al doilea mai bun la sport.

Primul copil a trăit, un an, doi sau 5, fără să-și împartă părinții, al doilea copil nu a cunoscut niciodată ce înseamnă exclusivitate.

Și, este absolut clar, că în tradiția familie românești, cel puțin, primul născut era cel căruia familia îi acorda cea mai multă atenție pentru că acesta reprezenta continuitatea neamului.

Dar ce este interesant, este că, totuși basmul românesc, atât cel cult, cât și cel popular, îi acordă credit mezinului, care spre surprinderea tuturor, întreprinde fapte de mare curaj și generozitate, și ce este interesant, este că nu le face neapărat pentru el, cât pentru echilibrul și liniștea întregii familii.

Astfel, în “Capra cu trei iezi“, mezinul este cel mai înțelept, cel mai ascultător și cel capabil să-i aline suferința mamei.  În “Povestea lui Harap-Alb“, mezinul este cel ce spală rusinea fraților fricosi. ‘Prâlea cel voinic’ spune totul din titlu. Și ca urmare, bunătatea, înțelepciunea sau eroismul îi vor fi răsplătite printr-un destin împlinit.

Nu știu dacă ei ar fi avut altă personalitate, dacă se nășteau în altă ordine.

Dar știu că sunt veseli amândoi, haioși și voioși.

Sunt frumoși și sănătoși.

Isteți.

Perfecți.

Așa ca toți copiii.

Iar noi suntem norocoși și bucuroși.