Copiii nu mai sunt ca altădată, pentru că nici părinții nu mai sunt!

Și acum, că ați devenit părinți, este posibil să se întâmple să găsiți solicitantă și consumatoare de timp și energie această activitate de creștere a copiilor..căci este.

Și-n momentele astea de epuizare, poate v-a trecut prin cap: 

Doamne, dar nu știu cum făceau mamele noastre. Ne-au crescut pe noi, fără implicare paternă, făceau curat în casă, munceau în ture iar concediul de creștere copil era de 3-4 luni.

Eu stau 2 ani acasă, am ajutor la curățenie, implicarea și susținerea tatălui și totuși, seara cad lată de oboseală. Sunt epuizată.

Unde greșesc?

NI-CĂ-IERI. Nici vorbă de greșeală. Pur și simplu tu, astăzi, aplici un alt model educațional.

Pe vremea noastră copiii erau crescuți cu pedepse severe, cu rigiditate, disciplină și reguli stricte. Timpul necesar pentru a aplica un astfel de model educațional este foarte scurt. Ai greșit, nu stăm la discuții.  De multe ori, greșelile erau ”corectate” cu pedepse corporale, chiar, pentru că ”bătaia e ruptă din rai”, nu?

Consumul de timp din partea părintelui: 5-7 minute, la fiecare abatere.

Acum, tu ești epuizat, dragă părinte modern, pentru că îți crești copiii cu respect și toleranță.

Aloci timp și energie pentru a-ți cunoaște copiii foarte bine și alegi metode educaționale potrivite personalității lor.

Pui mare preț pe comunicare, încerci să înțelegi comportamentul lui și îți disciplinezi copilul fără a apela la frică.

Consumul de timp din partea părintelui: ore întregi, la fiecare ”abatere”

Pe vremea noastră, părinții considerau că școala este singura responsabilă pentru educarea copilului. Școala era singura care trebuia să furnizeze atât informații, cât și modele de comportament și reguli de conduită.

Consumul de timp din partea părintelui: preț de o întrebare sau o verificare de teme.

Astăzi, în fiecare seară, după școală/ muncă, părinții se joacă cu copiii lor, le citesc cărți, fac puzzle-uri și lego-uri împreună. Urmăresc documentare și au discuții filozofice, împreună.

Astăzi, părinții știu că mediul de acasă este cel puțin la fel de important ca cel de la școală pentru formarea viitorului adult. 

Dacă pe vremea noastră, auzeam des ”așa vă învață la școală?”, azi auzim mai des ”așa te învață mama ta acasă să te porți?”

Consumul de timp din partea părintelui: ore-n întregi în fiecare seară.

Pe vremea noastră, cea mai mare virtute și principala formă de educație era cumințenia și smerenia. Copiii, mai mult decât orice erau învățați (prin metodele de mai sus), să fie supuși, ascultători, să stea în banca lor și să își tină părerile personale pentru ei. 

”Când oi fi la casa ta, să faci cum vrei tu” era o exprimare des întâlnită.

Consumul de timp din partea părintelui: 2-3, max. 5 minute, de câte ori, îndrăznea copilul să aibă avea vreo opinie personală.

Astăzi, părinții țin cont de părerile copiilor lor, îi îndeamnă să se exprime liber și să aibă încredere în judecata lor.

Consumul de timp din partea părintelui: ore întregi. Este mai solicitant să îi cultivi încrederea de sine decât să îi spui să fie cuminte, de câte ori încearcă o opinie personală? Cu siguranță.

Noi am crescut cu cheia la gât și stăteam la joacă, pe stradă toată ziua. Astăzi, toate aceste lucruri nu mai sunt posibile. 

Pe vremea noastră, nu existau activități extra-școlare. Astăzi pretențiile societății, în general și ale părinților, în particular, au crescut.  Copiii fac și pian și dansuri, și engleză și scrimă. Și toate astea înseamnă mult timp și energie din partea părinților.

Pe vremea noastră, întrebările “incomode”, primeau invariabil “dar ce intrebare e asta? Tu ești mic, du-te și te joacă, auzi să-ți stea ție mintea la întrebări din astea?!?”.

Astăzi, părinții citesc și se informează cum să răspundă întrebărilor ‘incomode’. Pentru că știu că a ignora o întrebare, nu este în niciun caz soluția ci cauza pentru problemele ulterioare.

Deci nu, nu faci nimic greșit, dragă părinte de astăzi. Pur și simplu tu aplici un alt model educațional.

Felicitări, așadar, că nu ai timp, așa cum au avut părinții de odinioară.

Sursa foto: Freepik.

P.S. Mai sus este o diferență/ paralelă între două modele educaționale, considerate normale pentru societatea respectivă, numite generic ‘altadata’ și ‘acum’, nicidecum. A nu se înțelege din generalizare, că toți părinții ‘de atunci’ apelau la pedepse severe și rigide sau corecții corporale, la fel cum nu toți părinții ‘de azi’ își cresc copiii cu respect si tot ce derivă de aici.

Sharing is caring.

Sursă foto: Photo by Jared Sluyter on Unsplash

About the Author

Anca Arau
Author with 159 posts
More about Anca Arau

Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more

Related Articles

Leave a Comment

Bună, eu sunt Anca

Visătoare, optimistă, mamă fericită de Tudor&Radu și așa mai departe

Magazin online de cadouri. Pentru a fi oferite cu drag unui copil isteț, frumos, poznaș și drăgălaș, așa ca toți copiii.

Archives