Împărțiți între un șef și un primul peste tot

Radu are 6 ani. Și cel mai des rostește acest ”Eu sunt șeful”. Cere multe lucruri, mereu și acum.

Să îi strângem lego-ul. Refuzăm. Primim. EU SUNT ȘEFUL AICI!

Să îi asamblăm șina de tren acum. Acum 10 minute, de fapt, dacă se poate. Refuzăm să executăm. Primim EU SUNT ȘEFUL!

Eu sunt șeful! zice Radu atât de des.

-Măi Radu, dar ce înseamnă acest șef. Adică ce ești tu?

-Maaaami, glumești, nu? Știi foarte bine ce înseamna șef și tu.

-Păi da, dar voiam să aud definiția ta.

-Eeee, nu știu să-ți explic. Dar știu ce e un șef.

-Și gaaaata, nu mai vorbim despre asta. EU SUNT ȘEFUL!

Și Radu este șef de foarte multe ori într-o zi. Și are o părere extraordinară despre el. Că e deștept, zice el. Că știe toate țările și capitalele, că știe să socotească, că știe astronomie și acum și-a propus să învețe și istorie. Și când nu are alte argumente logice la o dezbatere, încheie discuția cu acest: ”Eu sunt șeful”

Deci dintr-o parte auzim la fiecare 10 cuvinte:

EU SUNT ȘEFUL, cu variațiunea ”NU EȘTI TU ȘEFA AICI”.

Și cumva ne-am descurca. Că am fi doi angajați la un șef.

Dar, din partea cealaltă care credeți că este cel mai auzit refren?

Tudor (2,4 luni) e toată ziua pe buze cu ”IO PIMU’! IO PIMU’!” 

-Haideți să facem turtă dulce, îi îndemn eu

În colțul celălalt al casei un omuleț devine precipitat, și dă drumul instant la piesele de lego din mânuța mică. Demarează cu viteză și o sute de cuvinte indescifrabile pe minut. Din monologul lui, se distinge clar: IO PIMU’

El vrea să fie primul care se spală pe mâini, primul care se duce la baie, primul care gătește.

În general, să fie înainte lui Radu. Și de aici apare confuzia, să zicem.

Că el vrea să fie primul. De fapt el vrea să fie înaintea lui Radu. Dar care Radu este ȘEFUL. Și teoretic dacă în fața unui șef se mai află cineva, atunci înseamnă că nu este un șef bun. Iar Radu, conform propriei păreri este CEL MAI BUN.

Să vedeți ce problemă, care s-a lăsat cu plânsete aproape am avut noi sâmbătă dimineața.

Ora 7,15 am

Tudor se trezise de 30 minute, îl luasem de la el din cameră și venisem în sufragerie. Pe la 7 vine si P. 10 minute mai târziu apare și Radu, ciufulit și somnoros.

-Voi v-ați trezit toți?!!??

-Cum se poate așa ceva????!!!!

-Păăăi, dacă s-a trezit Tudoooor, încerc eu un răspuns timid..

-Dar cum se poate să mă trezesc eu ultimul?? Eu tot timpul sunt primul!!!!

-Gata m-am supărat. Eu nu mă trezesc niciodată ultimul.

Știți sentimentul ăla, când ajungi la 9 la muncă și primul gând care îți trece prin minte este ”Aoleu, de-abia aștept să se facă 6 să plec acasă”

Numai că noi, după ora 6 intrăm la schimbul doi. De weekend nu mai zic, ce relaxare:) Doi angajați la doi șefi pretențioși.

Sursa foto: Photo by Brooke Lark on Unsplash