Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more
Este important să știți că nu li se potrivește tuturor copiilor, pentru că unii copii, poate se atașează peste măsură de jucării, nu acceptă să le dea înapoi și pot face adevărate drame dacă îi desparți de ele.
Este un extras dintr-o carte citită acum mai bine de 1 an și-un articol rămas în ciornă de atunci cu câteva idei schițate. Nu-l comentez, l-am pus doar ca să-l citiți și să vă pun pe gânduri :))
Deeeeci, te uiți la mine, da? Adică nu vorbeșți la telefon, să mă vezi cum sar…și..Asta-mi spunea Radu, în timp ce urcam scările de la tribuna bazinului de înot
Adică ne-am tot gândit cum să-l pregătim pe Radu, pentru lumea asta în care nu e totul lapte și miere. Și ne-am gândit noi și am zis:Aaaa, hai să îi facem un frate! :))
Cine determină acest consum exagerat de antibiotice?
Cum era încă întuneric, mă așez pe marginea patului când dau cu ochii de Tudor. Ridicat în capul oaselor, grămadă peste Radu.
Acesta este un tobogan pe care s-a dat Radu, ieri. Și am preluat această fotografie de pe site-ul parcului acvatic pentru a constata, cu voce tare, ceva atât de simplu.Și ieri, și alaltăieri și acum 1 an și acum 5 ani, dar mai ales ieri mi-am întărit această convingere.
Cam cât de fain ar fi să fie împânzit tot Bucureștiul de povești de genul ăsta?
Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)
Anca Arau
