Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more
Mie asta îmi amintește toată muzica lui Mihai Constantinescu, fără să fiu neapărat un fan. Mi-e drag și acum și mereu când îi aud melodiile pentru că de fapt, probabil, mi-e drag de noi, copiii de pe vremea lui.
Pentru că este o acțiune de educare, prin care acțiunea fiecaruia dintre noi poate salva viața cuiva, vă propun să fiți și dumneavoastră VOLUNTARI pentru o zi și să îi informați pe cei dragi care sunt cauzele unui Accident Vascular Cerebral și cum să recunoască rapid semnele unuia.
Și-n momentul în care Radu s-a născut, P. care era cu noi acolo, deci efectiv l-a văzut din prima secundă de viață, așa murdărel cum era, și pe față și pe corp, îmi zice:
Dar prin aceste întâmplări voiam doar să vă exemplific, așa fără să mă pricep în ale minții umane, ce putere are gândul asupra noastră. Și cum gândul provoacă ceea ce ce urmează. Sau cum totul- bun sau rău, începe de la un simplu gând.
Ca să ne cunoaștem și mai bine decât ne cunoaștem 🙂
Oricum, mi se pare atââââât de greu să crești un copil care face sport de performanță, că orice sport de performanță implică o gramadăăă de sacrificii, perseverență, multă muncă, puțină vacanță, regim alimentar strict și așa mai departe dar sportul ăla să mai fie și gimnastica este ceva ce cred că nu aș fi putut îndura.
Și această introducere, ca să vorbesc despre lucruri mai serioase, că nu despre meteodependență voiam să vorbesc :))
Buuuun, deci ne place cafeaua, este o constantă-n viața noastră, o bem neagră, cu spumă de lapte, cu zahăr, cu sirop de arțar, mai tare sau mai slabă, fiecare după vrere și putere. Suntem diferiți și așa e și cafeaua noastră cea de toate zilele. Ei, și totuși cred că putem face o generalizare.
Vă povestesc și eu, vă întreb și pe voi, l-am întrebat și pe google. Am făcut un fel de experiment, l-am întrebat în română și apoi în engleză, dacă ar trebui să ne trimitem copiiii răciți, în colectivitate.
Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)
Anca Arau