Lasă, că știu cum faci tu. Ți-am pregătit aici, exaaaact cantitățile pe care le folosești. Stau aici, să văd că înțelegi.

Într-o zi, la masă, în lipsa altor idei de calcule pe care să le facă, Radu s-a apucat să calculeze în luni, vârsta cunoscuților lui. Fratele lui, mamaia, tati, tataia, unchii, mătușile și niște prieteni.

Amintirile sunt ca turtițele dulci care „începeau prin a fi tari ca piatra și se înmuiau odată cu trecerea zilelor”, se modelează jucăuș în ani ca plastilina.

Nu s-au gândit o clipă, au răspuns în cor, instantaneu, printre puținele dăți, când sunt de acord amândoi.

Am rememorat și cu Radu povestea mie mi s-a părut în continuare amuzant, lui nu prea.