Asta a fost cea mai urâtă zi!
Așa exclamă Radu al nostru, de câte ori se simte neîndreptățit, respectiv de câte ori nu-i convine că:
➡ Că l-am trimis la culcare deși el ar fi vrut să se mai joace cu lego-ul;
➡ Că după 6 mandarine, am refuzat să-i dăm și un ou Kinder;
➡ Că pantalonii lui preferați sunt la spălat și nu se poate hotărî să aleagă dintre cele 10 perechi rămase în șifonier;
➡ Că vrea să se mai uite la un episod din desenele lui preferat.
N-aș vrea, desigur, să-l încarc cu drame, tragedii și suferință, dar aș vrea cumva să înțeleagă ”că asta a fost cea mai frumoasă zi”.
La fel ca toate zilele lui, ale colegilor lui de grădiniță, ale prietenilor, vecinilor și cunoscuților lui. Și cea mai mare dorință este, fără dar și poate, ca el să nu afle niciodată ce înseamnă o zi urâtă.
Mie mi se rupe sufletul în fiecare marți seară, când la Ceasul bun (de la Starea Nației) se prezintă acele cazuri sociale. În proporție covâșitoare sunt despre copii săraci, chinuiți, fără posibilități materiale, ce provin din familii disfuncționale.
Sunt frumoși toți.
Și atât de buni, înțelepți și maturi, încât mă uimesc.
Îi compar cu copiii mei, pe care îi consider isteți și sunt, cel puțin la fel de inteligenți, dar mult mai puțin norocoși.
Cineva, acolo sus, i-a condamnat la o viață nedreaptă.
➡ Nu au haine groase, rechizite sau noroc.
Radu, băiețelul de săptămâna trecută nu avea nici geamuri la casă. Din fericire, pentru fiecare caz prezentat aici se găsește o rezolvare. Dar există atâtea sute de copiii a căror poveste nu o află nimeni…
➡ Sute de copii din țara noastră se duc la culcare flămânzi.
Li se refuză dreptul la educație.
Sunt condamnați la o viața nedreaptă și puțini ajung să-și depășească condiția.
➡ Copiilor noștri nu le este frig niciodată și nici foame.
Merg la pian, fac cursuri de engleză, vizitează țări și orașe, joacă baschet, au jucării pe alese, rechizite și haine mai multe decât au nevoie.
Sunt iubiți. Sunt îngrijiți.
Copiii se nasc egali, dar nu pornesc cu șanse egale în viață.
➡ Copiii noștri sunt norocoși, alții trăiesc o viață nedreaptă.
➡ Copiii noștri trăiesc în armonie și siguranță, alții sunt terorizați cu bățul chiar de către Moș Nicolae.
➡ Copiii noștri au acces la educație, alți copii nu au posibilități financiare să ajungă la școală.
Singura grija a copiilor noștri este să se joace, în timp ce alți copii de vârsta lor muncesc din greu ”cu ziua”
Singura responsabilitate a copiilor noștri este să-și facă temele, în timp ce alți copii au în grijă alți frați mai mici.
➡ Copiii noștri mănâncă mango, zmeură și căpșuni iarna, în timp ce alți copii cu suma de bani echivalentă unui avocado, trăiesc o săptămână.
Toți copiii sunt frumoși! Dar unii pornesc cu avans în cursa vieții.
Aseară, după ce am urmărit cazul unui copil defavorizat la Starea Nației, mi-a arătat P. un experiment. Mi s-a părut un exemplu grăitor. Găsiți filmuțelul și aici, dar o să vă povestesc acest clip și în cuvinte.
Mai mulți adolescenți se pregătesc pentru o întrecere.
Antrenorul le strigă:
-Alinieeee-reeea! Umăr lângă umăr! Ne pregătim de întrecere. Ne întrecem pentru 100$.
-Înainte să spun START, voi face niște afirmații. Pentru cine este adevărat ce voi spune, să facă 2 pași înainte.
Adolescenții se aliniază și așteaptă cu entuziasm afirmațiile.
-2 pași înainte dacă părinții voștri sunt încă căsătoriți.
-2 pași înainte dacă ați crescut cu o figură paternă alături.
-2 pași înainte dacă ați avut acces la educație de calitate.
-2 pași înainte dacă nu a trebuit să vă ajutați vreodată părinții la plata facturilor.
-2 pași înainte dacă ați avut ce mânca în fiecare zi.
Dacă urmăriți filmulețul o să vă impresioneze profund privirea celor care rămân în urmă. O parte din ei au rămas la poziția de start, în timp ce alții aproape au ajuns la finish.
Apoi arbitrul se adresează celor mai avansați:
-Priviți în spate, oameni buni! Faptul că sunteți în față vi se datorează? Sunt la mijloc deciziile voastre? Aveți vreun merit personal? Voi sunteți aproape de cei 100$, ceilalți trebuie să depună un efort considerabil ca să vă ajungă!
Ultimii privesc deznădăjduiți. Au rămas așa de în spate și cursa nici măcar nu a început.
Pe locuri, fiți gata, STAAAART! Ați pornit în CURSA VIEȚII!
Sursa foto: Photo DALL·E
2 Comments