Dar altceva voiam să vă povestesc și să constat și anume cum pe mine lipsa tehnologiei m-a făcut mai responsabilă și mai descurcăreață-n viață-n general.
Gânduri între rânduri Category Archives
În viață trebuie să mai fie și vina ta
Într-o seară, la bucătărie, cu mâinile în aluatul de blat și cu gura plină de cremă de ciocolată, zise Radu, către fratele lui, pe un ton evident, de zici că vorbea un bătrân înțelept, trecut prin viață:
Când vine vorba de ziua lui de naștere, copilul nostru este foarte ”de modă veche”
Nu vrea petreceri mari, nu vrea locuri de joacă, nu vrea meniuri sofisticate, nu vrea ținute alese, nu vrea activități deosebite.
Un infinit vertical de ani alături de Micul Prinț. O poveste-n 8 acte.
Azi am un infinit vertical de ani. Și nu mi-am îndeplinit niciun 1% din obiectivele stabilte și planurile făcute înainte să aterizez pe această planetă ciudată. Am pierdut timp să-i învăț pe oamenii mari atâtea.
Glasul unui frate nou va fi în câțiva ani ca un ecou
Dar mie nu mi-e foame! zice fratele cel mare. Pe care să spunem că-l cheamă Radu.
Imediat cum termină de rostit acest ”nu mi-e foomee”, se aude ca un ecou:
Zilnic mă întreb: Cât te puțin să-ți pese de viața ta, încât să te ”arunci” pe trecerea de pietoni doar pentru că e dreptul tău?
Desigur că avea dreptate. Era trecere. Era dreptul pietonului să traverseze și obligația șoferului de a opri. În caz de vătămare, șoferul răspundea penal, bineînțeles.
Zici că m-am născut în mileniul trecut. Oh, wait! :)) Discuții despre vremuri, mango mici, troc, televizoare cu băț și (ne)google.
Deeeeci, maaami, voi când erați mici, iarna nu găseai orice fel de fruct, nu? -Nu, nu, pentru că nu se importau fructe, ca acum. Găseam doar fructe de sezon. Și iarna, …
De câte ori aveți ocazia, învățați-i pe străini că România nu e (chiar) o țară din lumea a treia
Când te întreabă un străin ce mai face țara ta, mai gândește-te înainte să-i înșiri, dintr-o suflare, toate aspectele negative. Rămâi obiectiv, desigur, dar nu mai mult de atât.
Copilul care are o singură dorință- ca mama lui să-l facă bine odată. Încă o dată! Eduard-Gabriel.
Foarte pe scurt, o să vă spun aici o poveste care astăzi este tristă dar mai ales, îngrozitor de nedreaptă.Și vă povestesc, cu speranța că prin puterea lui împreună, această poveste de azi, va rămâne numai o amintire urâtă.
Și dacă ei, născuți și crescuți la fel sunt atât de diferiți, la ce bun să comparăm copiii născuți din părinți atât de diferiți?
Asta este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de când sunt mamă de 2. Că egalitatea nu-i totuna cu echitatea iar comparația cu alții e mama tuturor frustrărilor și neajunsurilor.
Bună, eu sunt Anca
Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)
Peretele cu fotografii
Cele mai recente postări
-
Anca Arau- 23 de cărți și o întrebare simplă: cum vorbim cu copiii despre bullying?
- Ce ne spun alegerile copiilor de la Bookfest 2026 despre felul în care citesc și învață
- BioSil® sărbătorește 30 de ani cu o reuniune iconică: Lily van der Woodsen & Chuck Bass reapar împreună pe scena newyorkeză
- Copilărie fără bullying? Se poate! Prin puterea literaturii
- De ce cărțile pentru copii sunt și pentru părinți