Amintirile sunt ca turtițele dulci care „începeau prin a fi tari ca piatra și se înmuiau odată cu trecerea zilelor”, se modelează jucăuș în ani ca plastilina.

Nu s-au gândit o clipă, au răspuns în cor, instantaneu, printre puținele dăți, când sunt de acord amândoi.

Am rememorat și cu Radu povestea mie mi s-a părut în continuare amuzant, lui nu prea.

Anul acesta va fi altel. Altfel decât sunt ei obișnuiți. Cu mai puțină mâncare și mai puține cadouri. Și cu toate acestea, ei așteaptă cu atât de mult entuziasm aceste sărbători.