Visătoare, optimistă, mamă fericită de băieți & more
Iar acum doi ani, pe când copilul cel mic avea 2 ani și 9 luni și cel mare 6 ani și jumătate, ni s-a părut o idee excelentă vacanța la mare ultra all inclusive, să nu ridici niciun deget și nu altceva. Gândit, zis și făcut, am plecat în Antalya
Se zburlesc. Și ciufulesc. La propriu. Și la figurat.
Știți care e al meu? Să observ pe stradă cum primesc ori refuză oamenii pliante. Știu că sună amuzant, dar încă de la 21 de ani, împart oamenii în 2 categorii: :))
Mă uitam la ei. Doi copii de 4 ani și jumătate și unul mai mare decât ei cu 4 ani. 2 băieți și o fetiță. Cum cresc împreună și au visuri și așteptări de la viață total diferite
Așadar, s-au luat 2 ziduri. Gri, cenușii, ca oricare altele din București. Apoi ele au primit haine noi și au devenit #ZidDeBine și sunt mândre-n toate cele, cum e fecioara între sfinți și luna între stele. Pentru că, au devenit primele. Primele dn România care să găzduiască o pictură murală în curtea unui spital pediatric.
Și ceea ce zic că ar trebui să ținem mereu minte este cum orice extremă dezechilibrează. Și orice dezechilbru afectează. O funcție a corpului, starea fizică, psihică, armonia din familia, viața în general.
Îi fixez pe toți 3 în centuri, călare peste ei, că foarte greu cu 3 ocupanți în dispozitive speciale pe locul din spate și Radu constată că o să ajungă îndoit la Medgidia. Îndoit n-a ajuns dar nici intact :))
Un reflex pe care-l vor pierde. Testat și de doctor, pentru stabilirea scorului Apgar. Și una dintre cele 2 frici cu care se nasc copiii, spune blând moașa.
Visătoare, optimistă, mamă de băieți și așa mai departe ;)
Anca Arau
